duminică, 8 martie 2009

Terces

"Toată incapacitatea mea de a citi se transformă în dragostea ta pentru cuvinte"

Aşa începea printre dragoni de fum şi capete de Jimi Hendrix,Perfecţiunea. Traduceri din româna zisă în româna înţeleasă, litere şi cuvinte şi gânduri şi intenţii şi silabe pe limbi alunecoase, printre urechi de ac şi cozi de pisici cu lătratul gros. O lume cu margarete mov şi beţivi aparte, poveşti înmărmurite în pereţi de paie, pereţi de paie, pereţi de paie. Paie loiale şi înţelegătoare, paie ce nu mor niciodată.
O junglă din tifon, ce nu iartă, cu vânt puternic şi valuri mari care aduc din larg alge albastre îmbibate cu prostii şi perle. Cu chitări împăiate şi neandertalieni cu microcip biologic, programaţi să ucidă.
Aici copiii mănâncă tocăniţă de ciuperci la prânz şi se confruntă cu conjunctivita. Se duc la culcare târziu şi visează bebeluşi îmbrăcaţi în clowni care le dau mielul.
Sunt vapoare fără destinaţie şi avioane cu destinaţia Copaci, numere infinite, şi apă verde în lumina sorilor. Tatuaje fosforescente cu X şi O şi viruşi ce se cred indestructibili.
Oameni ce îşi udă zilnic principiile cu stropitoarea . Ei cred cu Creierul că un mare principiu e să poţi conserva un lucru neînţeles de nimeni. Hrănesc cu energie dar o cer înapoi cu supliment.
Morile de vânt se mişcă în mocirlă şi cârtiţele sapă în nori. Furnica mănâncă din balenă şi vântul din om. Aici munţii cresc din seminţe şi au creasta din jeleu. La poalele lor zac deşerturi de sare unde locuiesc oameni care râd pe urechi.
Lumânările la ei nu se sting niciodată, când mor învie şi pictează cu roşu tot în cale. O lume unde ţânţarii îşi povestesc secretele şi se bucură în stol. Se bucură că au două spline şi nici o inimă, se bucură de lipsa ei. Păsările nu-şi iau zborul, ceapa te face să râzi şi scoicile nu se sparg.
Cârlige ce atârnă faptele pe sârmă şi roboţi nanofili care le analizează, evaluează, judecă şi condamnă.
Freziile miros a mandarine, spanacul are gust de marmeladă şi porcul are înfăţişare de păun.
Un loc unde strănutul şi "Noroc!" sunt pleonasm, unde marea e picantă şi unde creionul ascute ascuţitoarea. Oamenii nu vorbesc, ci cântă, nu plâng, ci cântă. O lume plină de fiori iraţionali, cutremure ce nasc blocuri şi etichete eronate. O lume corectă prin greşeală.
E lumea mea muritorule!