duminică, 11 octombrie 2009

Unul pe altul, înaintând in viaţă

...Continuând a mea serie -"despre nimic pe puncte", cum spune cineva drag mie...Căci bula de săpun în care trăieşte fiecare om animal creion trandafir ursuleţ de pluş sau tramvai, se sparge atunci când Vasilica apare cu un ac în mâna ei cu degete subţiri. Vasilica este o femeie rea şi proastă, ca majoritatea femeilor. Mestecă cu gura deschisă şi apoi vorbeşte cu bucăţi de salată între dinţi. Îi place să-ţi facă rău pentru că este o maşinărie care se hrăneşte cu răutate. Ascultă muzică proastă şi are păr la subraţ. Are ochii galbeni, unghiile galbene şi limba galbenă. Zboară prin lume cu aripi de lăcustă şi înarmată cu un ac special care poate sparge şi cele mai bine consolidate bule ale voastre. Nu se sperie de usturoi şi nici otrava de şobolani nu funcţionează. Urgo pentru bule sparte încă nu se găsesc pe piaţă, dar cu puţin noroc, poate daţi peste reprezentanţi ai rasei Caipora. Aceştia sunt nişte creaturi de o graţie aproape poetică, nu dorm şi nu se hrănesc, dar fac colecţie de suflete. Îţi repară stricăciunile cauzate de Vasilica în schimbul sufletului tău. Sau al Creionului, Trandafirului, Ursuleţului de plus sau al Tramvaiului. Câte un suflet pentru o bulă nouă. Ăsta este preţul pentru spaţiu, posibilităţi, alegeri sau sentimente. Dar au aripi de înger şi tenul perfect, bucle care cad aproape în nepăsare peste clavicule, ochii oceanici şi glasul de argint. Urechi nu au, căci nu au nevoie să asculte ce spun ceilalţi. Îşi ştiu treaba lor.
Se face că Vasilica şi Caipora nu au fost întotdeauna complet opuşi. Evoluţia i-a adus în acest stadiu în care fiecare luptă pentru existentă. Cine ştie câte suflete vor pieri atunci când vor începe să se mănânce unii pe alţii.
În orice caz, voi, roboţei teleghidaţi,protejaţi-vă bula şi atenţie la Vasilica!

joi, 8 octombrie 2009

$

Hei pisi.Una cafe por favor. Ţi-ai schimbat look-ul? Vezi că ai uitat robinetul deschis. Dublă, lungă, cu lapte şi două de zahăr brun. Da' fă-mi în de-ăla de plastic că vreau să mă plimb. Ăla mare aşa, vezi că ştii. Bravo, pătrăţel.Da' mai cu talent vreau!
N-am zahăr brun; poftiţi cafeaua, să v-o torn în cap?
Să zic că mă cheamă tot Tanita? Sau poate Evelina de data asta. Nici nu mai ştiu cum mă cheamă. Cred că Ion.
Oricum, m-am angajat la un bar.
E frig zilele astea şi băieţii de la spălătorie tot vin să-şi ia cafea. La prânz vin să mănânce. Azi au fost şniţele. M-a întrebat un client unde-i baia şi aveam chef de glumiţe aşa că l-am trimis la contabilitate. 'Sunt nouă' i-am zis, 'mă scuzati'. 'Ei, nu-i nimica, acuma... Cum te cheamă?' 'Am uitat',i-am răspuns.' 'Ce maşină aveţi?' 'Toyota aia albastra' 'Aha. Şi cât consumă?' 'Un şniţel. Şi o ciorbă.'
De pe la 3 dup-amiază încolo e cam pustiu aşa că de obicei mă duc şi mă prostesc puţin cu aspiratoarele pe afară. Nu am înţeles niciodată de ce s-au făcut unii din ei spălători. De exemplu Ionuţ din Brăila.
'HOLA!'
'Da, de unde-ai ştiut?'
'Ce?'
'Ca vreau cola.'
'N-am ştiut că vrei cola, dar poftim!'

Toată lumea e stresata că azi e zi de salariu. Câteva foiţe de plastic albastre, mai puţine galbene şi încă vreo 5 verzi. Depinde ce datorie ai pe caiet.
Pentru asta uitaţi să respiraţi, n-aveţi timp să vă spălaţi pe dinţi şi rataţi episoadele de CSI de pe AXN. Vorbeam pentru mine de fapt, pentru asta nu am apucat să mă spăl azi pe dinţi.

duminică, 8 martie 2009

Terces

"Toată incapacitatea mea de a citi se transformă în dragostea ta pentru cuvinte"

Aşa începea printre dragoni de fum şi capete de Jimi Hendrix,Perfecţiunea. Traduceri din româna zisă în româna înţeleasă, litere şi cuvinte şi gânduri şi intenţii şi silabe pe limbi alunecoase, printre urechi de ac şi cozi de pisici cu lătratul gros. O lume cu margarete mov şi beţivi aparte, poveşti înmărmurite în pereţi de paie, pereţi de paie, pereţi de paie. Paie loiale şi înţelegătoare, paie ce nu mor niciodată.
O junglă din tifon, ce nu iartă, cu vânt puternic şi valuri mari care aduc din larg alge albastre îmbibate cu prostii şi perle. Cu chitări împăiate şi neandertalieni cu microcip biologic, programaţi să ucidă.
Aici copiii mănâncă tocăniţă de ciuperci la prânz şi se confruntă cu conjunctivita. Se duc la culcare târziu şi visează bebeluşi îmbrăcaţi în clowni care le dau mielul.
Sunt vapoare fără destinaţie şi avioane cu destinaţia Copaci, numere infinite, şi apă verde în lumina sorilor. Tatuaje fosforescente cu X şi O şi viruşi ce se cred indestructibili.
Oameni ce îşi udă zilnic principiile cu stropitoarea . Ei cred cu Creierul că un mare principiu e să poţi conserva un lucru neînţeles de nimeni. Hrănesc cu energie dar o cer înapoi cu supliment.
Morile de vânt se mişcă în mocirlă şi cârtiţele sapă în nori. Furnica mănâncă din balenă şi vântul din om. Aici munţii cresc din seminţe şi au creasta din jeleu. La poalele lor zac deşerturi de sare unde locuiesc oameni care râd pe urechi.
Lumânările la ei nu se sting niciodată, când mor învie şi pictează cu roşu tot în cale. O lume unde ţânţarii îşi povestesc secretele şi se bucură în stol. Se bucură că au două spline şi nici o inimă, se bucură de lipsa ei. Păsările nu-şi iau zborul, ceapa te face să râzi şi scoicile nu se sparg.
Cârlige ce atârnă faptele pe sârmă şi roboţi nanofili care le analizează, evaluează, judecă şi condamnă.
Freziile miros a mandarine, spanacul are gust de marmeladă şi porcul are înfăţişare de păun.
Un loc unde strănutul şi "Noroc!" sunt pleonasm, unde marea e picantă şi unde creionul ascute ascuţitoarea. Oamenii nu vorbesc, ci cântă, nu plâng, ci cântă. O lume plină de fiori iraţionali, cutremure ce nasc blocuri şi etichete eronate. O lume corectă prin greşeală.
E lumea mea muritorule!

duminică, 8 februarie 2009

El,monstrul

Era o creatură ciudată, cel puţin căci degetele din mâna stânga îi continuau în cele din dreapta. Sau cele din dreapta în stânga. (aici poate interveni sintagma paharului pe jumătate gol sau plin. Eu consider că jumătatea lui stângă era mai frumoasă.)
Sărea coarda cu mâinile.
Poleniza cetăţenii cu gânduri bune şi cuvinte alese, frumos potrivite. Eclectice. Electrice.
Nemărginit în toate sensurile, cu păr în palme, un monstru al culturii, inteligenţei, dibăciei şi al intuiţiei. Cu un ochi în frunte.
Să-i spunem Rareş-monstrul-imatur-care-se-spală-pe-dinţi-cu-mercur.
Era un monstru alcătuit din sertare. Rareş-monstrul-imatur-care-se-spală-pe-dinţi-cu-mercur era un şifonier de amintiri, gesturi, secrete, sentimente, fapte şi gânduri pe două picioare.
Se face că într-o zi cu soare i-a căzut inima dintr-un sertar. Inimă de monstru ce-i drept, dar cu artere şi toate cele. A rămas singură pe asfalt, pulsând vibrând şi plângând. Până s-au deschis şi din ea multe sertăraşe din care au ieşit multe inimioare cu aripi.
Şi uite-aşa a rămas Rareş-monstrul-imatur-care-se-spală-pe-dinţi-cu-mercur fără nici o inimă.