Într-o seară o să mă transform în purice fermecat şi o să sar în paharul tău cu lapte cald de dinainte de culcare şi tu o să bei şi o să mă înghiţi. Eu voi fi un purice magic aşa că voi avea orice putere voi vrea. Voi vrea să am puterea de a reuşi să ies din stomacul tău şi de a mă sădi între plămânii tăi. O să rămân acolo o vreme, o să mă dezvolt, o să cresc în tine, o să tot cresc.
Da, o să crească, să ştii. Neaşteptat de mult pentru un purice care la început a fost ...cât un purice. O să crească până când o să ajungi mai grasă decât cea mai grasă grasă din cauză că puricele o să tot crească în tine. Şi într-o zi n-o să-ţi mai ajungă pielea, pentru că se va fi întins atât de mult din cauza puricelui. Şi în ziua aia, o să pocneşti, Ioana. O să pocneşti, Maria Iuliana. Roxana, o să pocneşti. O să pocneşti din degete, nu te speria. Nu vă speriaţi. Fetelor!
Degeaba te mişti ca într-un dans în faţa mea. Degeaba zbori pe muzica şi stai cu braţele deschise; spre cer, spre mine, spre oricine. Degeaba eşti firavă. Ţi-am spus deja că degeaba aluneci în chip de nisip într-o clepsidră goală mereu, eşti la corida de sezon şi de fapt nu eşti nisip. Nu am vrut să-ţi spun, dar eşti un taur, Ioana. M-ai auzit bine, Irina Corina. Eşti un taur şi toţi au venit aici ca să vadă pe unde ţâşneşte sângele mai frumos din tine. Aşa că nu-ţi mai îndoi coatele, nu te mai legăna, aici nu se dansează.
Ţi-ai lăsat şi unghiile lungi. Credeai că poţi să te aperi? De mine? Sau le-ai lăsat să crească doar ca să-ţi pară degetele mai lungi? Degeaba ai mâini frumoase, de ce nu înţelegi Bianca? Tu nu ai degete, ai copite, o dată şi pentru totdeauna. Nu te ascunde printre sălcii şi nu merge cu ochii plecaţi. Nu purta ochelari de soare iarna. Eşti cine ai vrut să fii.
Ce flori minunate ai în păr! Să fie oare cu putinţă ... sunt crini?
