Când mărul a râs de pară

A râs pentru că aşa a fost să fie. Ar fi putut să fie şi invers, dar nu a fost. De aceea, ca şi pară, te rog nu te mai gândi că ar fi putut fi şi invers, pentru că nu contează. Nu a fost aşa.
Oricum, atunci când a râs mărul de pară nu e de parcă s-a crăpat pământul în două, nu i-au căzut frunzele, nu i s-au dilatat fibrele, nu a căzut de pe creangă şi nici nu s-a transformat toată în cotor. Sau în broască. Sau într-un prinţ al întunericului, rău, urât şi prost. Poate, de fapt, ' a râde ' a fost doar un termen evaziv care să exprime ce a făcut mărul. Se poate doar să fi chicotit; orişicum dacă a chicotit nu e de parcă familia de pere a perei ar fi murit dintr-o dată într-o răzătoare. Mai râd şi merele.
Acum că asta e clar, să ne întoarcem- de ce, pentru numele mărului lui Adam te-ai gândi pentru o secundă că para ar fi putut râde de măr?