marți, 16 martie 2010

Mai avem nevoie si de...

...oameni!
Îmi curg lacrimi de asfalt când mă gândesc la tine şi la voi, lacrimi obsesive şi corosive câteodată, care îmi fac tranşee în faţă; traseul lor până la bărbie îmi face şanţuri în obraji.
Straniu cum iubiţi nimic şi căutaţi şosete curate sub pat. Metalul miroase a flori de mătase pentru nările voastre şi iarăşi, ciudat cum nu sunteţi daltonişti dar verdele vă tot apare în faţă.
(Nu o să găsiţi)
(şosete curate sub pat)
Vă lipiţi de praful de prin jur, ca nişte sărăţele date cu ou; vă rostogoliţi în praf, vă amestecaţi cu praful. Va înveliţi în praf. Până nu mai există camuflaj, este doar transformare.
Eu vorbesc în palmă şi pun mâna pe zidurile din oraş, pe stâlpii din centru şi pe leagănele din parc, pe scaune de troleibuz, vreau să îmi rămână cuvintele acolo, cu o parte din mine. Pentru că vorbesc în palmă, vă rog să îmi permiteţi să îmi sap tranşee în corp, până ajung la sânge, la muşchi, la os şi până nu mai e nici măduvă. Până o lacrimă imensă îmi va curge de sub ochi până la gleznă, şi o să-mi copieze forma corpului la nesfârşit, până nu o să mai pot să trăiesc cu ce am în mine, pentru că am plâns pentru voi şi am s(c)ăpat.
Nu, nu cred în accidente rutiere sau în "diamante neşlefuite". Nici în pisici negre (fără un ochi); nu mai cred în mare, în note, în cer sau soare sau cifre sau etaje.
Cred că vreţi să puneţi cercei în sentimente,încercaţi să vă daţi gaură şi să va puneţi cel mai frumos cercel, dar uitaţi că sunt mai puternic vascularizate decât urechile,decât orice. Vreţi frumuseţe, obţineţi kitch şi sânge. Globule roşii peste tot, îi mânjiţi pe toţi cu sânge impur şi vâscos.Sânge de sentimente.
Sunteţi blondele din bancuri, dar violaţi momente şi locuri, planuri şi nevoi. Furaţi viitoruri care nu sunt ale voastre şi le daţi jos la şeptică pe dezbrăcate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu