Dă-te

Ia bă boule mâna că te arde, nu simţi?
Nu.
Da ce-ai?
N-am.
Ce?
Piele.
Şi cum simţi?
Am inimă, bă boule.

Beţia- pentru Lara

Pentru că o singură dragoste este cea mai nesimţită minciună, nu pot să definesc decât cu o oarecare aproximare semnificaţia acestui cuvânt din punctul meu de vedere. Ca echivalent al frazei "Mă duc să-mi fac un ceai că mi-e foame", beţiile mele multe şi mărunte nu au inclus des,nici rar, hamei sau grade de alcool. Poate nu au venit numai în urma unor conserve pe care să scrie "Prietenii ştiu de ce" sau a unor pahare curbate ţinute între degetul mic şi cel mare. Deoarece beţia o percep ca fiind o schimbare de stare, de perspective, de priorităţi sau diverse interpretări, pot spune că sunt alcoolică. Beţiile mele înseamnă zâmbete şi glume bune, înseamnă bucăţele din Schopenhauer, ca de exemplu- "Pot să mă comport că un val de mare, ca o cascadă vijelioasă, ori ca un lac placid, însă astăzi aleg să fiu o picătură de ploaie", înseamnă idei şi maturitate amestecată cu imaturitate, de fiecare data în proporţii diferite şi mai presus decât orice, înseamnă libertate.
Poate prima oară când am avut parte de aşa ceva a fost atunci când am învăţat să merg. De scos limba la alţi copii nu am scos-o niciodată, însă cred că cei care mi-au scos-o mie au fost şi ei, beţi.
Am măzgălit pereţi cu sprei şi m-am îmbrăcat oribil de multe ori. Am dat palme pentru care şi acum mă consider beată, sau poate sunt acum beată pentru că spun asta.
Şi probabil că ultima beţie pe care am tras-o a fost acum o jumătate de oră, când mi-am făcut ordine pe birou.
Aşadar, Lara, nu pot să închei cele de mai sus, ca răspuns la întrebarea/cerinţa/leapşa ta decât cu un glorios "Beţia este viaţa si viaţa e beţia!"

Mai avem nevoie si de...

...oameni!
Îmi curg lacrimi de asfalt când mă gândesc la tine şi la voi, lacrimi obsesive şi corosive câteodată, care îmi fac tranşee în faţă; traseul lor până la bărbie îmi face şanţuri în obraji.
Straniu cum iubiţi nimic şi căutaţi şosete curate sub pat. Metalul miroase a flori de mătase pentru nările voastre şi iarăşi, ciudat cum nu sunteţi daltonişti dar verdele vă tot apare în faţă.
(Nu o să găsiţi)
(şosete curate sub pat)
Vă lipiţi de praful de prin jur, ca nişte sărăţele date cu ou; vă rostogoliţi în praf, vă amestecaţi cu praful. Va înveliţi în praf. Până nu mai există camuflaj, este doar transformare.
Eu vorbesc în palmă şi pun mâna pe zidurile din oraş, pe stâlpii din centru şi pe leagănele din parc, pe scaune de troleibuz, vreau să îmi rămână cuvintele acolo, cu o parte din mine. Pentru că vorbesc în palmă, vă rog să îmi permiteţi să îmi sap tranşee în corp, până ajung la sânge, la muşchi, la os şi până nu mai e nici măduvă. Până o lacrimă imensă îmi va curge de sub ochi până la gleznă, şi o să-mi copieze forma corpului la nesfârşit, până nu o să mai pot să trăiesc cu ce am în mine, pentru că am plâns pentru voi şi am s(c)ăpat.
Nu, nu cred în accidente rutiere sau în "diamante neşlefuite". Nici în pisici negre (fără un ochi); nu mai cred în mare, în note, în cer sau soare sau cifre sau etaje.
Cred că vreţi să puneţi cercei în sentimente,încercaţi să vă daţi gaură şi să va puneţi cel mai frumos cercel, dar uitaţi că sunt mai puternic vascularizate decât urechile,decât orice. Vreţi frumuseţe, obţineţi kitch şi sânge. Globule roşii peste tot, îi mânjiţi pe toţi cu sânge impur şi vâscos.Sânge de sentimente.
Sunteţi blondele din bancuri, dar violaţi momente şi locuri, planuri şi nevoi. Furaţi viitoruri care nu sunt ale voastre şi le daţi jos la şeptică pe dezbrăcate.

Unul pe altul, înaintând in viaţă

...Continuând a mea serie -"despre nimic pe puncte", cum spune cineva drag mie...Căci bula de săpun în care trăieşte fiecare om animal creion trandafir ursuleţ de pluş sau tramvai, se sparge atunci când Vasilica apare cu un ac în mâna ei cu degete subţiri. Vasilica este o femeie rea şi proastă, ca majoritatea femeilor. Mestecă cu gura deschisă şi apoi vorbeşte cu bucăţi de salată între dinţi. Îi place să-ţi facă rău pentru că este o maşinărie care se hrăneşte cu răutate. Ascultă muzică proastă şi are păr la subraţ. Are ochii galbeni, unghiile galbene şi limba galbenă. Zboară prin lume cu aripi de lăcustă şi înarmată cu un ac special care poate sparge şi cele mai bine consolidate bule ale voastre. Nu se sperie de usturoi şi nici otrava de şobolani nu funcţionează. Urgo pentru bule sparte încă nu se găsesc pe piaţă, dar cu puţin noroc, poate daţi peste reprezentanţi ai rasei Caipora. Aceştia sunt nişte creaturi de o graţie aproape poetică, nu dorm şi nu se hrănesc, dar fac colecţie de suflete. Îţi repară stricăciunile cauzate de Vasilica în schimbul sufletului tău. Sau al Creionului, Trandafirului, Ursuleţului de plus sau al Tramvaiului. Câte un suflet pentru o bulă nouă. Ăsta este preţul pentru spaţiu, posibilităţi, alegeri sau sentimente. Dar au aripi de înger şi tenul perfect, bucle care cad aproape în nepăsare peste clavicule, ochii oceanici şi glasul de argint. Urechi nu au, căci nu au nevoie să asculte ce spun ceilalţi. Îşi ştiu treaba lor.
Se face că Vasilica şi Caipora nu au fost întotdeauna complet opuşi. Evoluţia i-a adus în acest stadiu în care fiecare luptă pentru existentă. Cine ştie câte suflete vor pieri atunci când vor începe să se mănânce unii pe alţii.
În orice caz, voi, roboţei teleghidaţi,protejaţi-vă bula şi atenţie la Vasilica!

$

Hei pisi.Una cafe por favor. Ţi-ai schimbat look-ul? Vezi că ai uitat robinetul deschis. Dublă, lungă, cu lapte şi două de zahăr brun. Da' fă-mi în de-ăla de plastic că vreau să mă plimb. Ăla mare aşa, vezi că ştii. Bravo, pătrăţel.Da' mai cu talent vreau!
N-am zahăr brun; poftiţi cafeaua, să v-o torn în cap?
Să zic că mă cheamă tot Tanita? Sau poate Evelina de data asta. Nici nu mai ştiu cum mă cheamă. Cred că Ion.
Oricum, m-am angajat la un bar.
E frig zilele astea şi băieţii de la spălătorie tot vin să-şi ia cafea. La prânz vin să mănânce. Azi au fost şniţele. M-a întrebat un client unde-i baia şi aveam chef de glumiţe aşa că l-am trimis la contabilitate. 'Sunt nouă' i-am zis, 'mă scuzati'. 'Ei, nu-i nimica, acuma... Cum te cheamă?' 'Am uitat',i-am răspuns.' 'Ce maşină aveţi?' 'Toyota aia albastra' 'Aha. Şi cât consumă?' 'Un şniţel. Şi o ciorbă.'
De pe la 3 dup-amiază încolo e cam pustiu aşa că de obicei mă duc şi mă prostesc puţin cu aspiratoarele pe afară. Nu am înţeles niciodată de ce s-au făcut unii din ei spălători. De exemplu Ionuţ din Brăila.
'HOLA!'
'Da, de unde-ai ştiut?'
'Ce?'
'Ca vreau cola.'
'N-am ştiut că vrei cola, dar poftim!'

Toată lumea e stresata că azi e zi de salariu. Câteva foiţe de plastic albastre, mai puţine galbene şi încă vreo 5 verzi. Depinde ce datorie ai pe caiet.
Pentru asta uitaţi să respiraţi, n-aveţi timp să vă spălaţi pe dinţi şi rataţi episoadele de CSI de pe AXN. Vorbeam pentru mine de fapt, pentru asta nu am apucat să mă spăl azi pe dinţi.

Terces

"Toată incapacitatea mea de a citi se transformă în dragostea ta pentru cuvinte"

Aşa începea printre dragoni de fum şi capete de Jimi Hendrix,Perfecţiunea. Traduceri din româna zisă în româna înţeleasă, litere şi cuvinte şi gânduri şi intenţii şi silabe pe limbi alunecoase, printre urechi de ac şi cozi de pisici cu lătratul gros. O lume cu margarete mov şi beţivi aparte, poveşti înmărmurite în pereţi de paie, pereţi de paie, pereţi de paie. Paie loiale şi înţelegătoare, paie ce nu mor niciodată.
O junglă din tifon, ce nu iartă, cu vânt puternic şi valuri mari care aduc din larg alge albastre îmbibate cu prostii şi perle. Cu chitări împăiate şi neandertalieni cu microcip biologic, programaţi să ucidă.
Aici copiii mănâncă tocăniţă de ciuperci la prânz şi se confruntă cu conjunctivita. Se duc la culcare târziu şi visează bebeluşi îmbrăcaţi în clowni care le dau mielul.
Sunt vapoare fără destinaţie şi avioane cu destinaţia Copaci, numere infinite, şi apă verde în lumina sorilor. Tatuaje fosforescente cu X şi O şi viruşi ce se cred indestructibili.
Oameni ce îşi udă zilnic principiile cu stropitoarea . Ei cred cu Creierul că un mare principiu e să poţi conserva un lucru neînţeles de nimeni. Hrănesc cu energie dar o cer înapoi cu supliment.
Morile de vânt se mişcă în mocirlă şi cârtiţele sapă în nori. Furnica mănâncă din balenă şi vântul din om. Aici munţii cresc din seminţe şi au creasta din jeleu. La poalele lor zac deşerturi de sare unde locuiesc oameni care râd pe urechi.
Lumânările la ei nu se sting niciodată, când mor învie şi pictează cu roşu tot în cale. O lume unde ţânţarii îşi povestesc secretele şi se bucură în stol. Se bucură că au două spline şi nici o inimă, se bucură de lipsa ei. Păsările nu-şi iau zborul, ceapa te face să râzi şi scoicile nu se sparg.
Cârlige ce atârnă faptele pe sârmă şi roboţi nanofili care le analizează, evaluează, judecă şi condamnă.
Freziile miros a mandarine, spanacul are gust de marmeladă şi porcul are înfăţişare de păun.
Un loc unde strănutul şi "Noroc!" sunt pleonasm, unde marea e picantă şi unde creionul ascute ascuţitoarea. Oamenii nu vorbesc, ci cântă, nu plâng, ci cântă. O lume plină de fiori iraţionali, cutremure ce nasc blocuri şi etichete eronate. O lume corectă prin greşeală.
E lumea mea muritorule!

El,monstrul

Era o creatură ciudată, cel puţin căci degetele din mâna stânga îi continuau în cele din dreapta. Sau cele din dreapta în stânga. (aici poate interveni sintagma paharului pe jumătate gol sau plin. Eu consider că jumătatea lui stângă era mai frumoasă.)
Sărea coarda cu mâinile.
Poleniza cetăţenii cu gânduri bune şi cuvinte alese, frumos potrivite. Eclectice. Electrice.
Nemărginit în toate sensurile, cu păr în palme, un monstru al culturii, inteligenţei, dibăciei şi al intuiţiei. Cu un ochi în frunte.
Să-i spunem Rareş-monstrul-imatur-care-se-spală-pe-dinţi-cu-mercur.
Era un monstru alcătuit din sertare. Rareş-monstrul-imatur-care-se-spală-pe-dinţi-cu-mercur era un şifonier de amintiri, gesturi, secrete, sentimente, fapte şi gânduri pe două picioare.
Se face că într-o zi cu soare i-a căzut inima dintr-un sertar. Inimă de monstru ce-i drept, dar cu artere şi toate cele. A rămas singură pe asfalt, pulsând vibrând şi plângând. Până s-au deschis şi din ea multe sertăraşe din care au ieşit multe inimioare cu aripi.
Şi uite-aşa a rămas Rareş-monstrul-imatur-care-se-spală-pe-dinţi-cu-mercur fără nici o inimă.