Cofeină

Azi n-am avut timp să mănânc aşa că am ieşit pe uşă cu un ou fiert în mână. M-am întâlnit cu o vecină la lift şi mi-a spus că sunt caraghioasă şi eu i-am spus să-şi ude florile. M-a ars soarele şi mi-au ieşit pistrui pe drum spre Baicului. Fotoliul era în acelaşi loc, în mijlocul sufrageriei, ca să poţi schimba canalele de la televizor cu piciorul, dulceţurile fine tot în cămară, aliniate perfect, jaluzelele trase, roşiile în coşul mare de lângă frigider. M-am întins după cutia de cafea şi m-am gândit la cea mai fericită poveste pe care am trăit-o. Îmi veneau în minte ca gloanţele pe ţeavă şi nu puteam să le opresc, îmi apăreau doar începuturi de poveşti sau mijloace sau pătrimi de poveşti, că se mişcau prea repede. Poveşti cu pisici, poveşti cu apă, cu multă mâncare, cu oameni proşti sau deştepţi dar buni, cu gulere albe şi cu hârtie de împachetat , cu pietre şi fân cu tine şi fără tine, cu şerveţele cu acuarele cu biciclete cu ghiozdane rupte şi picioare goale, poveşti cu glugi pe cap în ploaie şi cu cărţi citite în cadă poveşti pe limbi inventate, cu avioane lipite pe pereţi şi poveşti cu telefoane puse la uscat pe calorifer poveşti cu julituri tâmpite şi cu alergici la alge şi la copaci. Până mi-am adus aminte de cafea.
CAFEAUA DRACULUI.

Cofeină

Azi n-am avut timp să mănânc aşa că am ieşit pe uşă cu un ou fiert în mână. M-am întâlnit cu o vecină la lift şi mi-a spus că sunt caraghioasă şi eu i-am spus să-şi ude florile. M-a ars soarele şi mi-au ieşit pistrui pe drum spre Baicului. Fotoliul era în acelaşi loc, în mijlocul sufrageriei, ca să poţi schimba canalele de la televizor cu piciorul, dulceţurile fine tot în cămară, aliniate perfect, jaluzelele trase, roşiile în coşul mare de lângă frigider. M-am întins după cutia de cafea şi m-am gândit la cea mai fericită poveste pe care am trăit-o. Îmi veneau în minte ca gloanţele pe ţeavă şi nu puteam să le opresc, îmi apăreau doar începuturi de poveşti sau mijloace sau pătrimi de poveşti, că se mişcau prea repede. Poveşti cu pisici, poveşti cu apă, cu multă mâncare, cu oameni proşti sau deştepţi dar buni, cu gulere albe şi cu hârtie de împachetat , cu pietre şi fân cu tine şi fără tine, cu şerveţele cu acuarele cu biciclete cu ghiozdane rupte şi picioare goale, poveşti cu glugi pe cap în ploaie şi cu cărţi citite în cadă poveşti pe limbi inventate, cu avioane lipite pe pereţi şi poveşti cu telefoane puse la uscat pe calorifer poveşti cu julituri tâmpite şi cu alergici la alge şi la copaci. Până mi-am adus aminte de cafea.
CAFEAUA DRACULUI.

Dă-te

Ia bă boule mâna că te arde, nu simţi?
Nu.
Da ce-ai?
N-am.
Ce?
Piele.
Şi cum simţi?
Am inimă, bă boule.

Beţia- pentru Lara

Pentru că o singură dragoste este cea mai nesimţită minciună, nu pot să definesc decât cu o oarecare aproximare semnificaţia acestui cuvânt din punctul meu de vedere. Ca echivalent al frazei "Mă duc să-mi fac un ceai că mi-e foame", beţiile mele multe şi mărunte nu au inclus des,nici rar, hamei sau grade de alcool. Poate nu au venit numai în urma unor conserve pe care să scrie "Prietenii ştiu de ce" sau a unor pahare curbate ţinute între degetul mic şi cel mare. Deoarece beţia o percep ca fiind o schimbare de stare, de perspective, de priorităţi sau diverse interpretări, pot spune că sunt alcoolică. Beţiile mele înseamnă zâmbete şi glume bune, înseamnă bucăţele din Schopenhauer, ca de exemplu- "Pot să mă comport că un val de mare, ca o cascadă vijelioasă, ori ca un lac placid, însă astăzi aleg să fiu o picătură de ploaie", înseamnă idei şi maturitate amestecată cu imaturitate, de fiecare data în proporţii diferite şi mai presus decât orice, înseamnă libertate.
Poate prima oară când am avut parte de aşa ceva a fost atunci când am învăţat să merg. De scos limba la alţi copii nu am scos-o niciodată, însă cred că cei care mi-au scos-o mie au fost şi ei, beţi.
Am măzgălit pereţi cu sprei şi m-am îmbrăcat oribil de multe ori. Am dat palme pentru care şi acum mă consider beată, sau poate sunt acum beată pentru că spun asta.
Şi probabil că ultima beţie pe care am tras-o a fost acum o jumătate de oră, când mi-am făcut ordine pe birou.
Aşadar, Lara, nu pot să închei cele de mai sus, ca răspuns la întrebarea/cerinţa/leapşa ta decât cu un glorios "Beţia este viaţa si viaţa e beţia!"

Mai avem nevoie si de...

...oameni!
Îmi curg lacrimi de asfalt când mă gândesc la tine şi la voi, lacrimi obsesive şi corosive câteodată, care îmi fac tranşee în faţă; traseul lor până la bărbie îmi face şanţuri în obraji.
Straniu cum iubiţi nimic şi căutaţi şosete curate sub pat. Metalul miroase a flori de mătase pentru nările voastre şi iarăşi, ciudat cum nu sunteţi daltonişti dar verdele vă tot apare în faţă.
(Nu o să găsiţi)
(şosete curate sub pat)
Vă lipiţi de praful de prin jur, ca nişte sărăţele date cu ou; vă rostogoliţi în praf, vă amestecaţi cu praful. Va înveliţi în praf. Până nu mai există camuflaj, este doar transformare.
Eu vorbesc în palmă şi pun mâna pe zidurile din oraş, pe stâlpii din centru şi pe leagănele din parc, pe scaune de troleibuz, vreau să îmi rămână cuvintele acolo, cu o parte din mine. Pentru că vorbesc în palmă, vă rog să îmi permiteţi să îmi sap tranşee în corp, până ajung la sânge, la muşchi, la os şi până nu mai e nici măduvă. Până o lacrimă imensă îmi va curge de sub ochi până la gleznă, şi o să-mi copieze forma corpului la nesfârşit, până nu o să mai pot să trăiesc cu ce am în mine, pentru că am plâns pentru voi şi am s(c)ăpat.
Nu, nu cred în accidente rutiere sau în "diamante neşlefuite". Nici în pisici negre (fără un ochi); nu mai cred în mare, în note, în cer sau soare sau cifre sau etaje.
Cred că vreţi să puneţi cercei în sentimente,încercaţi să vă daţi gaură şi să va puneţi cel mai frumos cercel, dar uitaţi că sunt mai puternic vascularizate decât urechile,decât orice. Vreţi frumuseţe, obţineţi kitch şi sânge. Globule roşii peste tot, îi mânjiţi pe toţi cu sânge impur şi vâscos.Sânge de sentimente.
Sunteţi blondele din bancuri, dar violaţi momente şi locuri, planuri şi nevoi. Furaţi viitoruri care nu sunt ale voastre şi le daţi jos la şeptică pe dezbrăcate.

Unul pe altul, înaintând in viaţă

...Continuând a mea serie -"despre nimic pe puncte", cum spune cineva drag mie...Căci bula de săpun în care trăieşte fiecare om animal creion trandafir ursuleţ de pluş sau tramvai, se sparge atunci când Vasilica apare cu un ac în mâna ei cu degete subţiri. Vasilica este o femeie rea şi proastă, ca majoritatea femeilor. Mestecă cu gura deschisă şi apoi vorbeşte cu bucăţi de salată între dinţi. Îi place să-ţi facă rău pentru că este o maşinărie care se hrăneşte cu răutate. Ascultă muzică proastă şi are păr la subraţ. Are ochii galbeni, unghiile galbene şi limba galbenă. Zboară prin lume cu aripi de lăcustă şi înarmată cu un ac special care poate sparge şi cele mai bine consolidate bule ale voastre. Nu se sperie de usturoi şi nici otrava de şobolani nu funcţionează. Urgo pentru bule sparte încă nu se găsesc pe piaţă, dar cu puţin noroc, poate daţi peste reprezentanţi ai rasei Caipora. Aceştia sunt nişte creaturi de o graţie aproape poetică, nu dorm şi nu se hrănesc, dar fac colecţie de suflete. Îţi repară stricăciunile cauzate de Vasilica în schimbul sufletului tău. Sau al Creionului, Trandafirului, Ursuleţului de plus sau al Tramvaiului. Câte un suflet pentru o bulă nouă. Ăsta este preţul pentru spaţiu, posibilităţi, alegeri sau sentimente. Dar au aripi de înger şi tenul perfect, bucle care cad aproape în nepăsare peste clavicule, ochii oceanici şi glasul de argint. Urechi nu au, căci nu au nevoie să asculte ce spun ceilalţi. Îşi ştiu treaba lor.
Se face că Vasilica şi Caipora nu au fost întotdeauna complet opuşi. Evoluţia i-a adus în acest stadiu în care fiecare luptă pentru existentă. Cine ştie câte suflete vor pieri atunci când vor începe să se mănânce unii pe alţii.
În orice caz, voi, roboţei teleghidaţi,protejaţi-vă bula şi atenţie la Vasilica!

$

Hei pisi.Una cafe por favor. Ţi-ai schimbat look-ul? Vezi că ai uitat robinetul deschis. Dublă, lungă, cu lapte şi două de zahăr brun. Da' fă-mi în de-ăla de plastic că vreau să mă plimb. Ăla mare aşa, vezi că ştii. Bravo, pătrăţel.Da' mai cu talent vreau!
N-am zahăr brun; poftiţi cafeaua, să v-o torn în cap?
Să zic că mă cheamă tot Tanita? Sau poate Evelina de data asta. Nici nu mai ştiu cum mă cheamă. Cred că Ion.
Oricum, m-am angajat la un bar.
E frig zilele astea şi băieţii de la spălătorie tot vin să-şi ia cafea. La prânz vin să mănânce. Azi au fost şniţele. M-a întrebat un client unde-i baia şi aveam chef de glumiţe aşa că l-am trimis la contabilitate. 'Sunt nouă' i-am zis, 'mă scuzati'. 'Ei, nu-i nimica, acuma... Cum te cheamă?' 'Am uitat',i-am răspuns.' 'Ce maşină aveţi?' 'Toyota aia albastra' 'Aha. Şi cât consumă?' 'Un şniţel. Şi o ciorbă.'
De pe la 3 dup-amiază încolo e cam pustiu aşa că de obicei mă duc şi mă prostesc puţin cu aspiratoarele pe afară. Nu am înţeles niciodată de ce s-au făcut unii din ei spălători. De exemplu Ionuţ din Brăila.
'HOLA!'
'Da, de unde-ai ştiut?'
'Ce?'
'Ca vreau cola.'
'N-am ştiut că vrei cola, dar poftim!'

Toată lumea e stresata că azi e zi de salariu. Câteva foiţe de plastic albastre, mai puţine galbene şi încă vreo 5 verzi. Depinde ce datorie ai pe caiet.
Pentru asta uitaţi să respiraţi, n-aveţi timp să vă spălaţi pe dinţi şi rataţi episoadele de CSI de pe AXN. Vorbeam pentru mine de fapt, pentru asta nu am apucat să mă spăl azi pe dinţi.